În timp ce scriu rândurile acestea mă adun și pe mine după o săptămână de lucru. Îl aud pe unul dintre vecinii mei cum își reorganizează apartamentul. Privesc pe fereastră și văd noaptea cum și-a făcut deja simțită prezența. Ola mă privește fix. E semn că vrea atenție. Știe că o primește de fiecare dată când mă ridic de la laptop. Și dacă omit cumva acest fapt, vine la mine în poală să-mi amintească că e vremea de stat, e vremea de tors, e vremea de afecțiune.
Un pic din context
Săptămâna trecută am fost la Throwback Coffee and Stories pentru a lăsa afișul următorului grup de psihoeducație. Era prezent acolo unul dintre motanii cartierului Cotroceni: Sifon. Am fost tolerată pentru a-l mângâia în timp ce pășeam împreună în sufrageria cafenelei. O plăcere să vizitez gazdele noastre din acest an și să mă întâmpine și el.
La masa rotundă unde ne întâlnim în fiecare lună erau prezente două persoane care vorbeau în timp ce își notau pe un laptop ideile. Prin fereastra din sufragerie se putea vedea soarele care topea zăpada de peste acoperișuri și de pe stradă. Mi-am comandat un ceai de mango care mi-a încălzit mâinile și nasul înghețat. Am stat puțin. Am respirat. Mirosea a cafea și a dulciuri.
Câte ceva despre ce o să explorăm împreună
De multe ori mecanismele de apărare ne fură momentul prezent. În timp ce ne absorb, ne trimit într-un loop, într-o încăpere demult închisă. Pentru a ieși de acolo avem nevoie unii de alții. Interacțiunile și relații cu alți oameni pot fi oportunități de evoluție. Împreună. Unul dintre mecansimele care ne pot da de furcă este: îți fac pe plac ție pentru a mă simți acceptat/ă/x și mă abandonez pe mine. Orice mecanism poate fi un automatism. Ne dăm seama că ne încurcă în momentul în care ne lovește valul: simptomul (burnout, insomnii, relații nesatisfăcătoare, dinamici agresive, lipsa vitalității, you name it).
Fac ce fac doar pentru alții.
Sunt o persoană drăguță și nu spun nu.
Mă pot baza doar pe mine în momente dificile.
Simt că trădez pe cineva dacă spun nu.
Dacă cunoști vreo persoană (;) care gândește astfel, o aștept. Timp de 2 ore vorbim, explorăm și ne jucăm împreună pentru a experimenta Curajul de a spune nu.
Pentru oameni care simt că trag de ei prea mult, care se simt presați să fie peste tot, sau care își doresc pur și simplu mai mult spațiu de respirat. Ne vedem sâmbătă, 31 ianuarie, de la ora 16:00 la ora 18:00.
Câteva hinturi despre ce vom face
- Deschidem dialogul și normalizăm anxietatea de „a nu rata” – vei descoperi că nu ești singur(ă).
- Mini-input despre FOMO, NOMO și JOMO (pe limba tuturor).
- Practică ghidată, nu teorie în aer – exerciții ca „Harta stării de bine”, “Regula celor 3 DA-uri” și lista personală de „NU-uri sănătoase”.
- Închidere cu ancorare reală: pleci cu o acțiune clară pentru săptămâna următoare.
Câteva detalii organizatorice
Prețul atelierului este 200 RON/persoană.
Îți rezervi locul în 2 pași:
1. Achită taxa de participare până pe 28 ianuarie pe numele Alexandra-Ioana Lazu cu descrierea „participare workshop” în contul:
Revolut: RO93 REVO 0000 1871 5756 9288
sau
ING: RO94INGB0000999912587006
2. Completează formularul: https://forms.fillout.com/t/1Mgc6BweJyus
Vino în grup și recâștigă-ți spațiul personal și libertatea, alături de alți oameni.
