Greșeli din cabinetul de psihoterapie (I)

Draga mea prietenă,

La rugămintea ta scriu aceste rânduri. Știu că ești la început de drum în acest parcurs de a fi psihoterapeut și de a profesa. Multe dintre lucrurile pe care le scriu aici mi-ar fi plăcut să mi le transmită și mie cineva, ba chiar să fie abordate cumva în formările pe care le-am făcut. Dar le-am trăit și experimentat pe pielea mea și alături de colegii mei. Mă bucur că le pot împărtăși acum cu tine.

Începem?

E interesant cum la început de drum oamenii care te formează sunt interesați de a te învăța lucruri, dar mai puțin CUM funcționezi și te desfășori tu ca și om. În condițiile în care cum ești tu ca și om influențează felul în care inițiezi, stabilești și creezi relații. Iar în cabinet te afli și lucrezi mai ales în relație cu clientul. Multe dintre schimbările semnificative din viața clientului încep în relație cu tine. În plus, în acest domeniu lucrul pe care îl faci bine (sau nu) se vede cel mai bine când tu nu ești acolo. Cu alte cuvinte, ce schimbări bune pentru ea face persoana în viața ei de zi cu zi reprezintă o dovadă reală a unei evoluții.

În primul rând, pornesc e la premisa de bun simț că orice psihoterapeut la început de drum se află în:

• proces psihoterapeutic personal;
• grup de supervizare cu un formator cu care rezonează;
• grup de intervizare (face-to-face/online).

În plus, fiecare psihoterapeut la început de drum are nevoie de o rutină zilnică de igienă emoțională care să cuprindă: mișcarea, hobby-urile preferate, scrisul în jurnal, muzica preferată, mâncarea potrivită și hidratarea necesară.

Oricine poate face greșeli. Din greșeli învățăm. Greșeala recunoscută este pe jumătate asumată. În această meserie a noastră învățăm constant atât din studiile de specialitate, cât și de la persoana din fața noastră. Chiar dacă unele principii și legi de funcționare psihică sunt general valabile, relația pe care o stabilești cu fiecare persoană este unică și irepetabilă.

Acestea fiind spuse, să trecem la lucru.

Ce fel de greșeți pot apărea?

1. Îți alegi un program de lucru inadecvat pentru tine.
Este foarte important să știi cum funcționezi pe parcursul unei zilei și când dispui de minim/maxim de energie. E ok să îți stabilești orele și frecvența ședințelor de lucru în funcție de acest fapt.
În plus, este în regulă să îți dai timp să vezi cum te simți când lucrezi de la ora 8:00 dimineața sau de la ora 19:00 seara. Unele persoane sunt mai matinale, altele funcționează mai bine seara. De când mă știu am fost mai activă seara. Deși, cu timpul, am înțeles că și eu pot fi matinală, doar că am nevoie de un anumit ritm mai lent de a face lucrurile dimineața.

De exemplu, știu persoane care au 6-7 ședințe pe zi a câte 60 minute de luni până vineri. Și lucrează uneori cu grupuri și în weekend.

La mine lucrurile sunt puțin diferite. În ședințele individuale online lucrez maxim 4/5 ședințe pe zi, cu pauză de jumătate de oră între ele. O ședință are 50 de minute. Clienții îi văd de marți până vineri inclusiv. Grupurile de psihoeducație face-to face le facilitez o dată pe lună.

Luni este zi de birou: citit articole și cărți de specialitate, planificat săptămână/social media, planificat cazuri/grupuri, scris articole, creat postări, făcut contabilitate.

NU există o rețetă a programului de lucru. Important este să vezi ce ți se potrivește ție astfel încât să ai randament și să ai energie sufiecientă pentru a conține cazurile. În plus, amintește-ți că ai nevoie de timp și energie ȘI pentru viața ta personală. Dacă lucrezi prea mult și prea intens, crește riscul de burnout.

Câteva nuanțe:
– În sesiunile individuale eu lucrez doar online de aproape 5 ani. Durează mai mult timp să stabilești alianța și relația psihoterapeutice în acest context și e ok să îți dai timp.
– Pentru a se întreține la început de drum, mulți dintre noi mai pot avea un job pentru a se întreține pe lângă cel de psihoterapeut. Prin urmare, la început ședințele de psihoterapie pot fi doar din când în când. E în regulă. Astfel poți descoperi cum funcționezi încet, încet.

E ok să îți dai timp să vezi ce program și ce ritm de lucru funcționează cu adevărat pentru tine.

2. Lucrezi dintr-un loc/spațiu cu care nu rezonezi întru totul.
Atât la propriu, cât și la figurat, este vital locul din care faci psihoterapie clienții. Scriu acum despre locul, spațiul fizic, din care lucrezi. Poate că, fiind la început de drum lucrezi alături de alți colegi, ești nevoită să te supui unui program. No worries, clienții vin cu tine.

Doar că e foarte important felul în care te simți tu în acel spațiu. Dacă ceva este inconfortabil sau simți că nu e potrivit, cel mai probabil și clienții vor simți treaba asta. La fel, dacă tu te simți 100% bine în spațiul respectiv, și clienții se vor simți astfel.

Alege cu atenție și grijă spațiul din care lucrezi astfel încât să te simți confortabil. Și clienții tăi se vor simți astfel.

Câteva nuanțe:
-Cu cât spațiul este mai funcțional și mai accesibil, cu atât mai bine.
– În lucrul online e preferabil să își creezi o rutină pentru fiecare început și final de ședință. Am scris anul trecut despre cum este o primă ședință de psihoterapie online.

E ok să alegi să lucrezi dintr-un spațiu potrivit pentru tine.

3. Renunți la viața ta personală.
Poate că există această tendință de a te omite, de a te da la o parte, de a renunța la tine de dragul meseriei. E ok să o ignori și să-ți vezi de viața ta. Viața ta este doar a ta și tu decizi alături de cine, pentru cât timp și în ce anume te implici. Recomand să îți dai voie să descoperi ce vrei în relațiile de cuplu, hobby-urile pe care ți le alegi, felul în care îți gestionezi finanțele, stilul de viață pe care ți-l creezi cu adevărat.

Câteva nuanțe:
– Recomand să stai de vorbă și cu oameni cu care nu rezonezi neapărat, îți crești toleranța la diversitate astfel.
– Îți recomand să citești lucruri cu care nu rezonezi, e ok să știi de ele.

Să îți trăiești viața ta așa cum este ea este cel mai mare cadou pe care ți-l poți face ție și relațiilor tale.

4. Ai tendința de lungi ședința.

Stabilește 50/60/90 de minute ședința și ține-te cu dinții de ele. Fă-ți un plan de început, cuprins și încheie și ține-te de el. N-o să fie ușor. Dacă ți-e foarte greu, mergi în intervizare/ supervizare/ alături de colegi, iar dacă e ceva mai profund, mergi în procesul tău psihoterapeutic și vezi ce este despre tine.

Câteva nuanțe:
– Timpul este singura resursă epuizabilă de care dispunem.
– Să te încadrezi în timp e parte din setarea cadrului psihoterapeutic.
– Să ai grijă de timpul tău și al celeilalte persoane este o formă de respect.

Respectă-te și respectă-ți timpul de lucru.

5. Tragi de tine să faci cât mai multe.

Glumeam săptămânile trecute alături de un coleg despre faptul că noi psihologii putem fi anxioși. Stabileam să ne vedem online de Crăciun cu foștii colegi de la masterul din Barcelona și ne treceau pe toți tot felul de anxietăți. Anxietatea poate mobiliza către acțiune, doar că e important ca ea să scadă pe măsură ce faci lucrurile. Dacă faci lucrurile și anxietatea ta crește, atunci e de văzut ce se întâmplă cu tine.

Să lucrezi eficient este o artă care se poate învăța. După câte poți observa, fiecare punct al acestui articol are legătură cu fiecare punct. Ce au în comun este această cunoaștere de sine, ca și element central al lucrului cu clienții. Cu cât te cunoști mai bine, cu atât poți lua decizii potrivite și adecvate atât pentru tine, cât și pentru alți oameni.

Câteva nuanțe:
– Știu tendința de a face n-ște formări, 1000 de cursuri și sute de supervizări. Aș fi atentă la ea. Riscul este să știu multe și să nu aprofundez nimic.
– Consider că este important să fim la curent cu noutățile și să ne specializăm, în timp ce practicăm ceea ce știm.
– Lucrez doar cu metode pe care le-am aplicat personal. Aprofundarea acestora ia timp, dedicare și rafinare. E ok să-ți dai timp cu fiecare dintre ele.

Alege să faci ceea ce este potrivit pentru tine și pentru formarea ta.

6. Copiezi stilul altcuiva de lucru.

Când ești la început și-ți lipsesc reperele, iar dacă mai ești și într-un mediu de formare care încurajează prea puțin stilul propriu, vei avea tendința de a copia stilul cuiva. Și e ok-ish. La început de drum. Pe măsură ce lucrezi, îți vei dezvolta un stil propriu. Stilul propriu este o consecință a lucrului, experienței și discernâmântului propriu.

Câteva nuanțe:
– Imaginea din online și stilul unui psihoterapeut pot fi două lucruri complet diferite.
– Fiecare psihoterapeut are propriul stil, fie că și-l recunoaște, fie că nu. Unele persoane au mai multă vitalitate, altele au mai multă expresivitate, altele pot fi mai structurate. Oricum ai fi, îmbrățișează acea parte din tine care-ți este specifică. Este cea care face diferența. În multe aspecte.
– Dacă nu știi încă ce te face unică și irepetabilă în stilul tău, dă-ți timp să investighezi.

Găsește-ți și rafinează-ți stilul propriu, lumea are nevoie de tine.

7. Nu știi să ții cont de intuiția ta.

Pe mine intuiția m-a dus în locuri unde rațiunea mi-ar fi interzis. Și ar fi fost o adevărată pierdere să nu recunosc acele locuri noi din psihicul meu, din viața mea. Îmi folosesc intuiția atât în viața personală, cât și în cea profesională. De fiecare dată când îmi urmez intuiția, ies pe plus. Intuiția este vocea aceea care deși ai făcut de 100 de ori la dreapta, îți zice fă la stânga azi și vezi ce iese. Și ajungi în fața unui loc pe care îl așteptai de multă vreme. Mulți dintre oamenii de afacere de succes știu să-și folosească intuiția.

Câteva nuanțe:
– Nu știi să ții cont de intuiția ta pentru că nimeni nu ți-o încurajează.
– Intuiția ca un mușchi pe care ți-l poți antrena constant.

Exemplu 1: Eram în primii ani de lucru la cabinet. Îmi scrie un bărbat să ne vedem la o primă ședință. Îi adresez întrebările de rigoare, îmi răspunde. Deși totul părea în ordine, ceva din mine îmi zicea că ceva este în neregulă. Vine la cabinet și-mi zice că vrea doar să “vorbească” cu mine, el nu avea nicio problemă cu care să se confrunte. I-am prezentat despre cum funcționează ședințele de psihoterapie și a plecat.

Exemplu 2: Am creat Dialogurile la Cafea. Ulterior, ne recomandă un supervizor să ieșim din cabinete și să mergem să stăm de vorbă cu oamenii face-to-face. Ca și psihoterapeuți avem o voce reprezentativă în acest pop-up-ul psihologic din online. M-am bucurat, i-am zis că deja începusem să mă ocup de situația asta mergând în cafenele o dată pe lună și facilitând grupuri de psihoeducație.

Învață să ții cont de intuiția ta, e o adevărată resursă.

8. Ți-e greu să-ți recunoști punctele forte ca și psihoterapeut.

Am învățat și învăț constant de la colegii mei psihoterapeuți: fie exemple de așa DA, fie exemple de așa NU. Mă simt recunoscătoare. Uneori este un privilegiu, alteori este o provocare să iau parte la această știință în plin avânt în România, dar mereu transform în prilej de bucurie faptul de a profesa ca și psihoterapeut. Unii psihoterapeuți sunt mai blânzi, alți psihoterapeuți sunt mai directivi. Unii sunt mai calzi, alții sunt mai reci. Dă-ți voie să te descoperi în relații și să vezi cum ești. Observă-te și stai de vorbă cu colegii în grupurile de intervizare. Întreabă-i deschis: Care crezi că sunt punctele mele forte ca și psihoterapeut? Fiecare dintre noi le are.

Câteva nuanțe:
– Doar trăind în relații știi ce fel de persoană ești și ce fel de psihoterapeut vrei să fii.
– Consider că, parte din cine sunt ca și psihoterapeut se datoreaza și persoanelor pe care le-am întâlnit în viața personală.
– Este imperios necesar să ai o viață personală așa cum o vrei tu alături de oamenii potriviți pentru tine.

Află punctele tale forte ca și psihoterapeut și pune-le la lucru.

9. Consideri că deții adevărul absolut despre client.

Uneori poți cădea în capcana că, dacă ești specialistul, știi mai bine ce este potrivit pentru client. Nimic mai greșit. Ca și psihoterapeut ești pregătit și format în stabilizarea și îmbunătățirea funcționării psihice a clienților. Orice intervenție are loc doar cu acordul clientului. De fapt, starea clientului se îmbunătățește mai ales datorită lui; pentru că alege el și acceasează metodele, resursele și relația cu tine. Clientul este profesionistul în viața lui, psihoterapeutul este specialistul în sănătate mintală.

Dă-ți voie să înveți de la clienții tăi. Orice relație are două sensuri de mers.

Deja clasicul citat al lui Carl Gustav Jung rămâne de referință aici:
„Întâlnirea a două personalități este similară cu contactul a două substanțe chimice: dacă există chiar și cea mai mică reacție, ambele elemente se transformă.„