„If people have a village, they can talk to each other.” (Esther Perel)
Dacă vrei să explorezi mai în profunzime psihicul tău și dacă ai suficientă curiozitate pentru a-ți privi îndeaproape rădăcinile, conferința Roots e pentru tine. Se adresează tuturor oamenilor dedicați transformării propriei persoane, cât și a relațiilor din care fac parte. Duminică după-amiază ne-am adunat psihoterapeuți, psihiatri, life coaches și alte persoane interesate de propriul parcurs al stării de bine.
Cine au fost invitații?
În prima parte a avut loc un panel ( 1 h discuții între invitați + 30 min întrebări din public) moderat de Andreea Raicu cu psihoterapeuții: Simona Herb, Petronela Rotar și Gáspár György despre importanța relațiilor timpurii și impactul acestora în viața adulților din prezent, despre iubirea din relațiile de cuplu și despre dezvoltare sinelui relațional de-a lungul vieții.
În partea a doua a conferinței, psihoterapeutul Raluca Anton a intervievat-o pe Esther Perel preț de o oră. Ulterior, Esther Perel a răspuns la întrebările publicului timp de 30 de minute. A fost un dialog dinamic, energic și ca parte din public m-am simțit luată în considerare. În plus, ce îmi place la Esther Perel ca și psihoterapeut este că:
- își folosește constant umorul,
- are propriul stil rafinat și stilizat constant,
- deține un simț comun și practic al lucrurilor,
- rămâne curioasă, deschisă și empatică, în timp ce este structurată și organizată în răspuns,
- este humble indiferent cu cine ar vorbi,
- știe că nu deține toate răspunsurile,
- transmite multă vitalitate,
- te bineprimește 🙂
Cu ce am rămas din această conferință?
1. Ne naștem în relații și ne transformăm în relații de-a lungul vieții. Ele presupun conexiune și efort. Inevitabil conflictul devine parte din relaționare. De aceea, gestionarea conflictelor într-un mod armonios are 2 componente:
a. Știu că celălalt se luptă pentru mine.
b. Știm să ne certăm eficient și să reparăm relația într-un timp scurt.
2. Lipsa conflictelor într-o relație duce la apatie relațională. Auzim de multe ori: Noi nu ne certăm niciodată. Acest fapt nu reprezintă un indicator al bunăstării în cuplu. Dimpotrivă, crește riscul distanțării între cele două persoane pe termen lung. Ca și glumă, cine se ceartă bine are parte de sex bun.
3. Când relațiile lipsesc, adicția apare. Adicția reprezintă un mecanism de supraviețuire care are în spatele lui multă durere. Prin urmare, durerea are nevoie să își spună povestea. Iar poveștile se spun între oameni.
4. Cu cât interdependența (știu că depindem unul de celălalt și sunt ok cu treaba asta) într-un cuplu e mai ridicată, cu atât autonomia fiecărei persoane este crescută. A depinde de cealaltă persoană într-un cuplu presupune să știu că partenerul meu are în vedere ce este mai bine pentru mine. Și viceversa. Faptul că mă simt conectat/ă și în siguranță în relația de cuplu îmi permite să explorez alte planuri și aspecte ale vieții mele.
5. Schimbarea și transformarea în cuplu au loc prin prezența conexiunii și a curiozității. Ingredientul secret pentru a-ți antrena interesul și a menține prezentă flacăra erotismului în cuplu este curiozitatea. Dorința apare când percep cealaltă persoană ca fiind de sine stătătoare. Astfel, distanța dintre noi devine scenă pentru ca erotismul să apară și să se desfășoare.
6. Pentru a ne simți fericiți:
– avem un scop și un sens,
– știm că suntem apreciați și contăm pentru ceilalți,
– ne putem bucura de mici momente de minunare profundă de-a lungul zilei/săptâmânii,
– avem hobby-uri care ne împlinesc și ne ajută să tanscendem spațiul și timpul (dans/fotografie/teatru/poezie/you name it :),
– continuăm să trăim în reprezentările interioare ale oamenilor dragi chiar și când nu suntem fizic prezenți în viața lor.
7. Practic avem nevoie de o întreagă comunitate la care să luăm parte și pe care să o formăm pentru a avea relații de cuplu împlinite, prietenii de nădejde, colaborări laborale de succes. Când avem acces la o comunitate, avem acces la mai multe tipuri de interacțiuni și de relații pentru a simți că aparținem.
8. Plăcerea, bucuria, creativitatea și jocul reprezintă motoarele vitalității. Esther Perel vorbește despre medicamente precum: a cânta împreună, a ieși la o plimbare, a te juca alături de alți oameni, a citi poezie, a scrie, a desena. În plus, accentuează constant faptul că noile experiențe din prezent bat experiențele dureroase din trecut. Subliniază faptul că siguranța începe în propriul corp, pe care îl poți percepe ca pe o închisoare sau ca pe un castel. Munca de a aparține începe în corp: cu faptul că e ok să trăiesc în corpul meu.
9. Noile experiențe duc la noi răspunsuri. Când îmbinăm experiențele plăcute cu a ne simți în singuranță, aceasta este o experiență corectivă. Apariția nou-lui în psihic este un semn al sănătății 🙂
10. În România modelul de raportare la psihoterapeut rămâne unul vertical, bazat pe ascultare și supunere, nu pe dialog și co-creare. Acest fapt a fost observat de mine de fooarte multă vreme, doar că acum mi-este atât de clar și pot să îl formulez coerent. Venind din blocul comunist unde schema introiectată a fost cea de ascultare și supunere în fața autorității, fiecare dintre noi purtăm această tendință (inclusiv persoanele din România care trăiesc în străinătate).
Șansa de a scăpa din această scheme este rebeliunea (aș numi-o eu) față de autoritate, adică să știu, să invit, să creez invitații la dialog pentru feedback constant între ambele părți implicate. În plus, să îmi construiesc propriul discernământ pentru a vedea, a asculta și a aprecia viața în relațiile în care pot și am loc să fac acest lucru. (Cred că aici e loc de un întreg viitor articol.)
Ce aș îmbunătăți la această conferință?
- Păstrarea aceleiași moderatoare la întâlniri.
- Focus în discurs și pe alte relații semnificative timpurii: cu tatăl, cu familia extinsă, cu prietenii, cu societatea și cultura, nu doar pe relația cu mama.
- Organizare mai bună a sesiunii de întrebări astfel încât fiecare categorie de bilete să fie acoperită.
- Marjă de timp (10/15min) înainte de a încheia event-ul pentru ca fiecare dintre invitați să își ducă ideea până la capăt.
- Invitați și din domenii tangențiale unde ar fi nevoie de colaborări: jurnaliști, medici, avocați, profesori.
- Facilitarea mai multor toalete astfel încât să fie evitate rândurile interminabile din pauze.
- Activități mai dinamice pentru public în timpul panel-urilor cu scop de socializare/energizare.
- Încurajarea oamenilor din București să parcheze mai departe de locație/ să folosească alte mijloace de transport pentru a evita ambuteiajul.
- Provocarea invitaților să vină cu exemple concrete din viața oamenilor și cu impact în viața lor de zi cu zi.
- Cererea de feeback (printr-un formular) după eveniment pentru a încuraja implicarea oamenilor și pentru a încuraja amenii să își exprime opinia.
