De ce creez grupuri de psihoeducație?

Binele crește când este recunoscut de fiecare persoană și când ne bucurăm împreună.

Oamenii merg la psiholog. A devenit obișnuință acest fapt: în online, la cabinete, în grupuri de terapie, în cele de psihoeducație. Informația de specialitate este accesibilă și peste tot. Lucrăm pentru sănătatea psihică. Susținem starea de bine de zi cu zi.

Ce facem cu această stare de bine pe mai departe? Ce anume creăm din această stare de bine?

De la bule la comunități

Mulțumirea vine când simțim că aparținem.

Prima dată am auzit ideea de bulă de la cineva din social media. În bula mea se întâmplă X lucru. Întregul algoritm în online este creat astfel încât fiecărui om îi este atribuit o bulă. Senzația aparentă de control cu fiecare scroll.

Oamenii pot fi păcăliți sau se lasă păcăliți o perioadă, dar nu pe termen lung. Nevoile de relaționare cu sine și cu ceilalți au o modalitate de a striga și de a urla atunci când sunt neîmplinite. Rana supură pe toate părțile până cineva ajunge să o oblojească cu răbdare, lacrimi, empatie și în siguranță. Omul este sistem psihic este bio-psiho-soci-cultural. Suntem în interacțiuni care depind unele de altele în interiorul nostru și în exteriorul nostru.

Mă bucur să văd cum se dezvoltă diferite comunități atât în online, cât și față în față. Oameni care se adună laolaltă pentru a vorbi, a dezbate, a problematiza și a împărtăși interese/valori/scopuri comune. E ok să interacționăm până unde se poate cu bun simț. Câtă vreme există conflict, există și posibilitatea de a crește împreună, atunci când părțile au această intenție. E ok și să ne dezvoltăm separat. Comunitățile sunt organisme vii.

Te invit și pe tine, cititorule, să reflectezi la câteva aspecte:

• Mă simt parte dintr-o comunitate atunci când…
• Contribui la comunitatea din care fac parte prin…
• Cel mai mare beneficiu al comunității este…
• Ce m-ar motiva să mă implic mai mult într-o comunitate ar fi…

Dialoguri la cafea

Dialogul rămâne pentru mine principala punte de conexiune între părțile din noi, dar și între noi oamenii.

Eu am vorbit cu oamenii de când mă știu. Și ei mi-au răspuns. Mi se întâmplă să intre străini în vorbă cu mine, să se deschidă și să-mi zică despre ei. E probabil ceva din mine care îi invită. Plecăm mai bine după ce interacționăm unii cu alții.

Cumva m-am simțit mereu sprijinită de viață în a face lucrurile care-mi aduc bucurie, în ciuda nu-urilor primite pe parcurs. Fiecare nu este doar o redirecționare către ceva suficient de bun sau suficient de potrivit pentru mine. Când a început să încolțească în mine ideea Dialogurilor la Cafea, mi-am dat timp și am stat de vorbă cu oameni din alte domenii (marketing/social media/foto) pentru a o structura. Ulterior am demarat proiectul.

Am avut nevoie de multă susținere, dialog și răbdare pentru ca proiectul Dialoguri la Cafea să ia naștere. M-au sprijinit prieteni apropiați, colegi, supervizorul meu, staff-ul de la cafenea și oamenii care participă la întâlnirile lunare de la Human Coffee. Mă simt recunoscătoare tuturor. Au trecut deja șase luni de la primele grupuri de psihoeducație pentru adulți. Mă bucur mult.

Ce îmi propun cu Dialoguri la Cafea?

• Să creez un spațiu în care oamenii să se simtă în siguranță să-și recunoască propria voce și propriul discernământ.
• Să abordăm teme delicate sau tabu.
• Să creăm o comunitate.
• Să găsim împreună soluții la provocările din viața de zi cu zi.
• Să experimentăm împreună empatie, răbdarea, curajul de a fi parte dintr-un grup.
• Să ducem în propriile vieți ceea ce trăim la grupuri astfel încât accesul la starea de bine să fie zi de zi.
• Să rămână oamenii și cu întrebări.

O să revin cu detaliile pentru întâlnirea din iunie.