Am început de șapte luni întalnirile Dialoguri la Cafea alături de oameni din mai multe domenii: inginerie, artă, medicină, psihologie. Suntem la șasea întâlnire din acest an. Continuăm să creștem această comunitate. Nu știam cum va fi pentru fiecare dintre noi formatul face-to-face.
Ce m-a impresionat de fiecare dată la aceste grupuri de psihoeducație nu a fost neapărat tenacitatea oamenilor. Ci vulnerabilitatea lor. Și mai ales, capacitatea oamenilor de a se sprijini reciproc. Întâlnirile nu au fost doar despre tema aleasă. Au fost despre bucuria întâlnirii și bucuria recunoașterii resurselor. Atât în propria persoană, cât și în ceilalți.
A rămas cu mine îndârjirea fiecărei persoane de a fi bine. Și în aceste ape tulburi pe care navigăm, avem nevoie de camarazi pe măsură.
Despre relații
În relații suntem concepuți, trăim și murim. În relație cu propria persoană și în relația cu alți oameni. Oricât am fugi, ne-am lupta și am îngheța în interiorul și în exteriorul nostru, relația poate rămâne construcția suficient de bună pentru a ne fi bine. În plus, trăim în tot felul de relații de-a lungul vieții. Cele în care putem crește și evolua, fac diferența.
- Pot avea încredere în tine?
- Mă simt văzut(ă)?
- Simt că și eu contez aici?
- O să fii lângă mine când lucrurile devin grele?
Aceste întrebări modelează construcția relației. De asemenea, relația poate fi o bază de siguranță. Avem nevoie să pășim în viață alături de oameni pe care ne putem baza, care ne văd, pentru care contăm și care sunt alături de noi la greu.
Înghețul
Deși uneori vrem apropiere, parcă mai tare ne îndepărtăm sau îl îndepărtăm cealaltă persoană.
Înghețul (paralizia) este una dintre modalitățile de reacție în fața unei traume. Este o reacție automată pe moment, care în timp se poate croniciza. Să îngheț în interiorul meu poate veni la exterior cu a priviri în gol, a pleca capul, a ridica (încorda) din umeri în fața agresiunii când se repetă. Practic încetez să am un răspuns și am de fapt o reacție. Sau poate că reacția mă are pe mine. 😊
Până când apare curiozitatea față de cum mi-aș putea trăi viața și altfel. Btw, curiozitate vine din latină cura = a se îngriji de. Curiozitatea mai este și una dintre caracteristicile unui psihic sănătos. Cum ar fi să-mi fie și altfel? Cum ar fi să fac ceva diferit?
Funcția înghețului
Multă vreme credem că pilotul automat ne ajută să câștigăm timp. De fapt, în viața noastră pilotul automat ne mănâncă energie, ne ține într-un loc, într-un tipar. Inițial funcția înghețului a fost de a ne ajuta să supraviețuim.
În timp, ajungem să credem că suntem ghețari. Exemplu: Așa este ea, o persoană rece.
De fapt, pe măsură ce ne cunoaștem, putem vedea nuanțele din noi și resursele pe care la avem în prezent. Accesarea resurselor vin cu topirea ghețarilor.
Recuperarea din îngheț
Pentru a mă recupera din fața înghețului am nevoie de timp, blândețe, disponibilitate, răbdare și empatie din partea altcuiva (psihoterapeut, persoană dragă, prieten/ă). Aceste ingrediente facilitează topirea ghețarilor (cum ar zice cineva). Pe măsură ce ghețarii din noi se topesc, apar căldura și siguranța. Repet. Relația face diferența. Alături de cine mă simt în siguranță? Lângă cine simt căldură?
Hai să ne uităm și la tine
Te recunoști în rândurile de mai sus și nu știi de unde să începi? Încearcă una dintre întrebările de mai jos pentru a porni un dialog cu cineva drag ție:
- Ce mi-ar fi plăcut să aud mai din timp despre mine…
- Ceva nou ce aș vrea să încerc ar fi…
- Simt mulțumire în viața mea când mă gândesc la…
- Cea mai grea decizie pe care am luat-o și pentru care simt bucurie acum a fost să…
- Reel-ul pe care-l trimit în loc de cuvinte este…
Pe 17 mai ne vedem la 14:00 la Human Coffee. Ne întâlnim pentru Recunoștință: forța de a vedea binele. Detaliile evenimentelui le găsești aici.
