Sunt sigură că anxietatea te-a oprit de multe ori din a face alegerile suficient de bune pentru tine.
Într-un context sigur și blând, oamenii încep să se privească pe sine. Fiecare începe să își dea seama, în timp, despre cine este, ce simte, ce gândește și felul în care acțiunile sau lipsa acestora îi influențează relațiile cu cei din jur și viața în general.
Să te vezi
De multe ori, una dintre consecințele traumelor pe care le trăiești la un moment dat este renunțarea la sine. Astfel, încetezi să îți mai folosești voința. Acest fapt este de multe ori unul inconștient. Să nu alegi presupune că deja te-ai exclus din ecuație. Cu alte cuvinte, oamenii încetează să se întrebe Ce vreau eu? / încetează să își ofere un răspuns cinstit.
Cum aleg să ies din această buclă?
Răspunsul e simplu: Văd că îmi fac rău.
Pașii de a ne recunoaște această opțiune în viață – că în orice moment pot alege pentru mine ceea ce simt, gândesc și fac sunt următorii:
1. Să îmi dau seama când îmi fac rău;
2. Să simt durerea răului pe care mi-l fac întru-un cadru empatic, alături de un prieten/ă, partener/ă, terapeut/ă (să mă doară sufletul pentru mine)
3. Să evaluez în ce măsură acest rău îmi influențează calitatea vieții de zi cu zi și starea de bine;
4. Să recunosc că în prezent am de ales: să îmi fac rău sau să aleg altceva;
– Când în continuare aleg să-mi fac rău atunci e important să evaluez prețul pe care îl plătesc prin acest fapt. De cele mai multe ori este propria viață. Din câte știu, viața nu e ca la jocurile video și avem doar una singură.
– În cazul în care aleg altceva, eventual să îmi fie bine, să știu că acest demers presupune efort constant și conștient, cu incertitudinea resimțită, dar și cu determinarea de a merge mai departe.
Să te recunoști
Cum ies din această buclă?
1. Realizezi că ai nevoie de sprijin.
În timp ce scriu acest articol mi-amintesc un moment din viața mea când cineva drag mie m-a întrebat: Cât mai ai de gând să stai la jobul ăsta? Dacă ai fi avut 7 vieți ai fi putut oferi una acestui job, dar în realitate lucrurile stau diferit.
Puțin context. Lucram într-un ONG de aproape un an de zile. Eram epuizată mai tot timpul (intram în contact cu pierderi umane constant). Îmi lipsea cu desăvârșire un sprijin din partea ONG-ului pentru a face față emoțional situațiilor la care eram expusă zilnic. Plângeam uneori după program, nu aveam viața socială, eram foooarte aproape de burnout. Am cerut ONG-ului în mod explicit sprijin concret (să îmi fie plătite orele de terapie individuală/să organizeze grupuri de sprijin pentru toți angajații care aveau nevoie să procesez ceea ce trăiau). Mi-a fost refuzat cu desăvârșire această cerere. Am avut atunci sprijinul persoanei dragi, al prietenilor foarte apropiați și al familiei și am luat decizia de a demisiona.
În cazul meu pericolul era burnout-ul, în cazul altor oameni poate fi depresia, anxietatea, simptome PTSD, pierderea empatiei (compassion fatigue).
2. Îți recunoșți puterea de a alege.
Noi putem învăța constant unii de la alții și puterea exemplului este una imbatabilă. Valoarea de a alege pentru sine poate fi văzută atât ca un beneficiu, cât și ca o povară. Cert e un lucru: fiecare dintre noi a experimentat pe propria-i piele consecințele dureroase de a nu alege și de a ceda puterea personală altcuiva.
Persoanele care m-au inspirat cel mai mult sunt de fapt cele care mi-au adresat cele mai bune întrebări. Ai nevoie de întrebări suficient de bune când nu întrevezi nicio ieșire. Recuperarea puterii de a alege vine cu senzația de eliberare, dar și cu asumarea propriei vieți. Aleg, deci exist.
Și-atunci: Tu ce vrei? Tu ce alegi pentru tine azi?
Recomandare lectură: Choosing not to Choose, Understanding the Value of Choice – Cass R. Sunstein
